Chec simplu cu cirese


Am avut o revelatie cand am incercat aceasta reteta de chec. Este atat de simplu de facut, ingredientele sunt simple si putine, iar rezultatul e spactaculos. O pufosenie dulce si cu mare trecere la public. Oricine poate face acest chec :)
Recunosc, daca citeam reteta asta oriunde in alta parte nu i-as fi acordat atentie si nici nu mi-ar fi inspirat incredere, insa in Laura Sava am mare incredere pentru ca orice reteta am incercat de pe blogul ei mi-a reusit fara nici un fel de problema. Cand am vazut pozele ei de la Guguluful cu cirese, musai a trebuit sa fac si eu. Forma de guguluf aveam (chiar nu o mai folosisem de ceva vreme), ingredientele le aveam, ce mi-a ramas altceva de facut decat sa imi suflec manecile, sa-mi spal mainile si sa trec la treaba?
Ingredientele de mai jos sunt suficiente pentru o tava de guguluf (aia rotunda cu gaura in mijloc) cu diametrul de 28cm sau pentru doua tavi de chec (arata ca o tava de cozonac dar e mai mica si mai ingusta). Eu am facut portie dubla pentru ca am facut doua checuri: unul simplu cu cirese si unul in care am adaugat si cacao (despre el, povestesc alta data). De aceea in prima poza apar 4 oua.
Cana folosita pentru masurarea ingredientelor este o cana obisnuita de lapte, de 200ml.
- 2 oua
- 1 cana zahar
- 1/2 cana lapte
- 1/2 cana ulei
- 2 cani faina
- 1 plic praf de copt
- 300g cirese proaspete si fara samburi
- unt moale pentru uns forma
- zahar pudra pentru ornat

Intr-un bol incapator am spart ouale si am adaugat peste ele tot zaharul.


Cu ajutorul unui mixer am batut bine ouale si zaharul timp de cateva minute (vreo 4-5).


Am adaugat laptele si uleiul, am mai mixat 1 minut si apoi am amestecat in compozita obtinuta faina amestecata cu praful de copt. Am mixat bine, pana cand am obtinut o compozitie omogena, fara cocoloase.





Cand am ajuns in acest moment, am aprins focul la cuptor si l-am lasat sa se incinga, apoi am uns tava de guguluf cu unt topit si am tapetat-o cu un praf de faina.
Am turnat jumatate din compozitie (in cazul meu un sfert) in tava, am presarat ciresele fara samburi si le-am acoperit cu cealalta jumatate de compozitie (in cazul meu, alt sfert).



Tava astfel pregatita am bagat-o in cuptorul incins, unde am lasat-o 15 minute la foc mai mare si inca 25 minute la foc potrivit, pe raftul din mijloc al cuptorului.
Creste ca nebunul si emana un miros imbietor in timpul coacerii. Te tot ademeneste in bucatarie sa-i urmaresti evolutia si te provoaca sa stai langa el si sa-l pazesti pana e gata.
Eu am rezistat cu stoicism tentatiei si am stat cu ochii pe ceas. Dupa cele 40 de minute impuse de reteta, am incercat checul cu un pai si astfel am probat daca s-a copt sau mai trebuie lasat. Era perfect, prin urmare l-am scos din cuptor si l-am lasat sa se raceasca in forma in care l-am copt.



Bineinteles ca nu a rezistat mai mult de 15 minute la racit :) L-am rasturnat pe o tava, l-am pudrat cu zahar pudra si l-am taiat. Apoi am trecut la sedinta foto:







Alaturi de o cana de lapte, poate forma un mic dejun gustos si satios.
Pofta buna!

Gem de capsune


Nu stiu daca e dulceata sau gem. I-am dat titulatura de gem pentru ca am pasat fructele.
In urma cu ceva ani, gandul ca trebuie sa fac dulceata sau gem imi provoca neliniste. Retetele care circulau atunci presupuneau: o munca migaloasa, de lunga durata, fierbere indelungata, sterilizare... Prin urmare, nu ma pot lauda ca fac acest fel de conserva de prea multa vreme. Pur si simplu nu ma credeam in stare.
Am inceput sa fac dulceato-gemu-pasta asta de capsune in urma cu 6 ani, cand am vazut pentru prima data pe raftul unui magazin, Gelfix de la Dr. Oetker. Curiozitatea dar si nevoia de a "scapa" rapid de vreo 2kg de capsune ce amenintau cu alterarea, m-au impins practic de la spate. Si astfel am reusit sa-mi uimesc sotul intr-o seara cu gem facut de manusitele mele :)
Se pastreaza foarte bine in borcane inchise ermetic, chiar mai mult de un an.
La 1kg de fructe ies 4 borcanele de 400g, asta asa, ca sa se stie cate borcane trebuie pregatite.
Scriu mai jos ingredientele necesare pentru un kilogram de fructe, deci pentru o cantitate mai mare se inmultesc toate.

Ingrediente:
- 1kg capsune curatate de codite
- 500g zahar
- 1 plic Gelfix Extra 2:1 de la Dr. Oetker
Am spalat bine capsunele in multa apa si le-am lasat la scurs. Dupa ce s-au scurs le-am transformat in pasta cu un mixer vertical.




Continutul plicului de Gelfix l-am amestecat cu doua linguri de zahar.


Amestecul rezultat l-am turnat peste pasta de fructe si am amestecat foarte bine, apoi am pus cratita pe foc moderat. Pana cand incepe sa fiarba, trebuie amestecat continuu.


Cand gemul a inceput sa fiarba, am adaugat si restul de zahar si am amestecat pana cand compozitia a inceput iar sa fiarba.


Din momentul in care incepe iar sa fiarba, amestecand mereu, se tine la fiert 3-5 minute. Periodic am adunat spuma formata si am inlaturat-o.


Dupa ce au trecut cele 5 minute, am oprit focul si am turnat pasta fierbinte in borcane. Dupa ce le-am pus capacul, am intors borcanele cu fundul in sus si le-am lasat asa cam 15-20 minute.


Si gata! Acum am camara mai bogata cu cateva borcane pline.
Ce bun e gemul pe o felie de paine proaspata unsa cu unt, alaturi de un ceai aromat cu lamaie. Mmmmm!


In alti ani am facut si cu capsune pisate cu mana, deci nu chiar transformate in pasta. Am implicat copilul in activitatea asta si ce distractie a fost :)



Pofta buna!

Prajitura cu menta si lamaie


A venit momentul sa folosesc si cel de-al doilea ingredient propus de Antonia in provocarea lunii iunie "Dulce Romanie" : MENTA.
Nu degeaba ii zice provocare. M-a provocat sa folosesc un ingredient pe care pana acum l-am folosit doar uscat si in ceai. Am cautat ceva inedit, nemaivazut, nemaiauzit, demn pentru a sarbatori aceasta noutate.
Inceputul a fost simplu: am cumparat din piata o legatura mare de menta proaspata, ce mirosea divin. Dupa aceea au inceput cautarile febrile dupa reteta perfecta. Vai, Antonia draga, la mare incercare m-ai pus! Dar daca am intrat in hora, trebuie sa joc.
Din blog in blog si din poza in poza, am ajuns pe blogul Fiordizucca, unde am descoperit o reteta de prajitura ce arata promitator si in acelasi timp, foarte usor de facut. Poza atasata retetei promitea un rezultat spectaculos, ingredientele sunt usor de gasit la orice magazin, deci nu mi-a mai ramas nimic de facut decat sa ma apuc de treaba.
Ingredientele sunt suficiente pentru o tava rotunda cu diametrul de 20cm:
- 150g faina
- 100g zahar
- 100g unt nesarat, moale dar nu topit
- 2 oua
- 3 lamai
- o legatura mica de menta proaspata
- un plic praf de copt
Intr-un blender am tocat menta impreuna cu zaharul.


A ajuns mirosul de menta dincolo de monitor? :)
Am adaugat ouale si am continuat mixarea vreo doua minute.


Am adaugat untul moale, faina, zeama si coaja a doua lamai si praful de copt. Am continuat mixarea timp de 5 minute si am obtinut o compozitie vascoasa, ca de clatite.


Am aprins focul la cuptor, apoi am taiat lamaia ramasa in felii subtiri si am eliminat toti samburii. Feliile de lamaie le-am asezat artistic intr-o tava antiaderenta de tarta si am turnat coca peste ele, niveland frumos.


 Am copt prajitura pe raftul cel mai de sus al cuptorului, la foc moderat, timp de 40 minute. Cand e gata, are o culoare frumoasa, aurie.


Trebuia lasata in tava sa se raceasca complet, insa as fi pierdut toata lumina naturala, deoarece era deja ora 20.35. Prin urmare am trecut la pasul urmator cand prajitura era inca fierbinte, ceea ce nu e o idee foarte buna.
Peste tava de tarta am pus o tava de lemn mare si am rasturnat prajitura.


In mod normal si corect, prajitura se taie numai dupa ce s-a racit bine. Asa o sa fac si eu data viitoare, promit! Acum insa, sa-mi fie cu iertare, dar am sacrificat-o pentru o cauza nobila.


Are o textura umeda, dar pufoasa, miroase bestial de bine si e atat de aromata, incat iti ramane gustul de menta si lamaie in gura minute bune dupa ce ai terminat de mancat.



Si cu asta, draga Antonia, cred ca m-am achitat onorabil de sarcina data :) Iti recomand sa incerci macar o data prajiturica asta, sa experimentezi si tu uimirea si incantarea cu care am savurat-o eu.
Pofta buna!

Dulceata de trandafiri


Anul acesta este prima data cand fac dulceata de trandafiri, desi nu a existat an pana acum sa nu-mi fi dorit sa fac. O vecina a mamei are o tufa mare de trandafiri pentru dulceata si in fiecare primavara se umplea de flori batute si roz, ce emanau un miros dulce, puternic si imbietor. Ori de cate ori treceam pe langa tufa asta cand era inflorita, instantaneu simteam pe limba gustul inconfundabil al dulcetii de trandafiri. Mereu imi propuneam sa ma duc sa cer o pungulita de trandafirasi, insa mereu imi gaseam cate o scuza pentru a amana pe alta data. Anii au trecut, pofta a ramas si s-a facut tot mai puternica. Anul asta n-am mai stat pe ganduri. Am pandit tufa pana a inflorit, apoi am trecut la actiune.
Trebuie sa precizez ca pentru dulceata de trandafiri se foloseste un anumit tip de trandafir. Are florile mai mici, petale multe si emana un miros foarte puternic. Florile se trec destul de repede, deci perioada in care se poate face dulceata de trandafiri e destul de scurta.


 Ingrediente:
- 250g petale trandafiri
- 1kg zahar
- 750ml apa
- zeama de la o lamaie
- un pliculet sare de lamaie
Eu nu am taiat partea alba a petalelor, desi am citit ca multe gospodine o fac. Dulceata a iesit foarte buna si deloc amara din acest motiv.
Am pus la fiert apa cu zaharul si cu zeama de lamaie si am lasat pe foc pana s-a format un sirop legat bine. Cum vezi daca siropul e legat? Pai ori picuri sirop pe o farfurie si vezi daca picatura curge (la un sirop legat bine bicatura nu se imprastie), ori iei sirop intre doua degete si vezi daca se lipesc.
In timpul fierberii, spuma care se formeaza deasupra trebuie inlaturata, deoarece contine impuritatile din zahar.


Pana s-a fiert siropul, am pregatit petalele de trandafiri. Le-am curatat de impuritati, am presarat peste ele sarea de lamaie si le-am frecat bine cu mana.


Cand siropul a fost gata, am adaugat petalele de trandafiri si am mai lasat pe foc pana gand petalele au devenit stravezii (15 minute).


Fierbinte, am pus-o in borcane, am intors borcanele cu capacul in jos si le-am lasat asa o jumatate de ora.
Din canditatile date mai sus, mi-au iesit trei borcanele de 400g.
Dupa ce s-a racit, am depozitat comoara in camara, unde va ramane pana la noi ordine.



Pofta buna!

Printfriendly

Mainile tale ar trebui sa protejeze, nu sa pedepseasca. Ridica mana impotriva bataii copiilor

"Mainile tale ar trebui sa protejeze, nu sa pedepseasca. Ridica mana impotriva bataii copiilor" este o campanie de eliminare a ...